displeter

m.

(1) Abjection, bassesse.

●(1931) VALL 2b. Abjection, tr. «displedder m.» ●59b. Bassesse, tr. «displedder m.»

(2) Faiblesse morale.

●(1935) BREI 389/2c. displeder milleget an tadou hag ar mammou ha na gastizont ket o bugale.