melaouenn

f. (botanique) Mélilot.

●(1732) GReg 612a. Melilot, plante, tr. «Melaouën. ar velaouënn.»

●(1876) TDE.BF 447b. Melaouenn, s. f., tr. «Mélilot, plante ●(1879) BLE 231. Mélilot. (Melilotus. T.) Mélaouen.

●(1933) OALD 45/217. Melaouen, tr. «Mélilot.»